La început de martie, când se sărbătorește Ziua Internațională a Femeii, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, organizează de ani buni o manifestare specială dedicată unei personalități feminine de anvergură.
Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la nașterea scriitoarei Monica Lovinescu, iar biblioteca județeană a făcut o amplă prezentare a profilului literar, jurnalistic și moral al acestei remarcabile intelectuale care a strălucit în domeniul criticii literare, al memorialisticii, al traducerilor, un nume care a marcat puternic literatura română în a doua jumătate a secolului XX.
În ziua de 2 martie 2023, Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva a găzduit manifestarea cultural-educativă dedicate acestei mari personalități a culturii române.
Născută acum un secol, la 19 noiembrie 1923, ca fiică a ilustrului critic literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a devenit o intelectuală de mare ținută, cu o cultură vastă, puternic conectată la viața literară din Bucureștiul interbelic, apropiată de scriitorii epocii, de cei care frecventau cenaclul literar Sburătorul al tatălui său. În anii copilăriei și ai adolescenței a avut marele privilegiu de a-i cunoaște pe marii scriitori români care frecventau celebrul cenaclu, astfel că a fost apropiată de lumea literară din care făceau parte Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu și mulți alții. Este firesc că, educată într-un asemenea mediu, în proximitatea elitei literare românești interbelice, Monica Lovinescu și-a format un gust elevat pentru literatura de bună calitate, a devenit și ea scriitoare și, mai ales, a analizat sute de creații literare românești pe care le-a transmis în România pe calea undelor.
Schimbarea de regim de după 1945 a determinat-o să părăsească România, să se stabilească la Paris, dar a rămas puternic conectată la tot ceea ce se petrecea în România comunistă.
Nu a cedat presiunilor regimului de la București care încerca să o oblige să revină în țară, nu a cedat nici atunci când mama ei, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, a fost arestată, maltratată, lipsită de asistență medicală și lăsată să moară în condiții greu de descris. Această suferință a marcat-o pe Monica Lovinescu pentru toată viața. După pierderea mamei, începând cu anul 1962, a realizat emisiuni la postul de radio Europa Liberă unde vreme de peste 40 de ani a susținut rubricile literare, dar nu numai, intitulate „Teze și antiteze la Paris” și „Actualitatea culturală românească”. Pe undele scurte ale acestui post de radio, Monica Lovinescu a devenit o emblemă a libertății de gândire, o conștiință care a refuzat orice compromis și a devenit un model pentru scriitorii români, pentru intelectualii obligați să trăiască într-un regim opresiv. Mulți își mai amintesc că înainte de 1990, postul de radio Europa Liberă se asculta pe ascuns, cu frica de a nu avea neplăceri din partea Securității. Pe lângă emisiunile de analiză politică, emisiunile literare ale Monicăi Lovinescu deveniseră un adevărat reper pentru scriitorii din România, datorită competenței și rigurozității cu care erau analizate cărțile acestora. Astfel, Monica Lovinescu devenise VOCEA care în fiecare săptămână ne trimitea la noi lecturi, cu adevărat valoroase, ne ghida cu discreție, imperceptibil, dar definitiv, știam ce trebuie să citim, cum trebuie să citim, să decodăm dacă era cazul, cu ce cheie, în ce grilă. Nu în ultimul rând, Monica Lovinescu s-a dovedit a fi o excelentă analistă a tabloului politic și cultural din România, din Franța, din întreaga Europă postbelică. Pentru români, pentru lumea literară din România, atitudinea Monică Lovinescu a fost un impecabil model de urmat, astfel că ea devenise o adevărată instituție a literelor românești și, așa cum a observat criticul Alex. Ștefănescu, a fost „un fel de curte supremă de justiție a literaturii române”.
Biografia, activitatea din România înainte de exil, activitatea ei literară la Paris, emisiunile de la Europa Liberă, revenirea în țară după 1990, cărțile pe care le-a scris și multe alte informații legate de Monica Lovinescu au fost pe larg prezentate, astfel încât cei tineri, care poate au auzit acum pentru prima oară numele ei, au avut prilejul să cunoască o personalitate complexă care ocupă un loc special în cultura română.
La finalul manifestării, ce de obicei, publicului i-au fost adresate întrebări legate de tema prezentată, iar cei care au oferit răspunsul corect au fost răsplătiți cu premii constând în cărți și diplome oferite de biblioteca județeană.
Ioan Sebastian Bara
Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, organizează o manifestare cultural-educativă ce are în prim-plan tematica feminină. Anul acesta, în ziua de 6 martie, la Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, a fost prezentat un documentar cu tema „Feminismul în literatură”. Și în acest an, publicului, format în principal din elevi de la colegiile și liceele din Deva, i-a fost prezentat o temă care nu se studiază sau se studiază foarte puțin la orele de curs.
A fost vorba astăzi despre feminism, concept generat de strădania femeilor de a li se recunoaște anumite drepturi, de a nu fi discriminate, de a avea și ele un cuvânt de spus în viața societății. De la statutul de dependență totală, de la privarea lor de drepturi elementare, societatea umană a evoluat încet-încet spre o situație în care glasul femeilor este tot mai mult băgat în seamă. Fie că sunt scriitoare, artiste, politiciene, oameni de știință, activiste pe tărâm social, femeile se bucură de drepturi egale cu bărbații, dar ca să se ajungă aici a fost nevoie de secole de luptă.
Prezentarea a urmărit mișcarea feministă de-a lungul istoriei, începând cu mișcarea sufragetelor de la cumpăna secolelor XIX și XX, continuând cu perioada anilor 1960, perioadă marcată de cartea de referință a scriitoarei existențialiste franceze Simone de Beauvoir, Al doilea sex, terminând cu anii 1990 în care o mare influență a avut cartea laureatei Nobel Doris Lessing, Carnetul auriu (1962).
emanciparea femeii și descătușarea ei din chingile prejudecăților: Woman in the Nineteenth Century (Femeia în secolul al XIX-lea), publicată în 1843, de Margaret Fuller, considerată prima operă feministă majoră din SUA; eseul Virginiei Woolf, A Room of One’s Own (O cameră proprie); Handmaid’s Tale (Povestirea cameristei) de Margaret Atwood (1985); romanul The Mists of Avalon (Ceţurile din Avalon) de Marion Zimmer Bradley (1983). Au fost amintite și vocile scriitoarelor din lumea arabă – Azar Nafisi, Marjane Satrapi, Parinoush Saniee – care au luptat pentru drepturile femeilor într-o lume opresivă și refractară la orice încercare de emancipare a femeii.
prezentate: Calypso Botez – autoarea a numeroase articole care au ca temă emanciparea femeilor, Sofia Nădejde – publicistă, prozatoare și autoare dramatică de orientare feministă și socialistă, precum și Mihaela Miroiu – autoarea primei lucrări românești de filosofie feministă, profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București unde susține cursul de Teorii politice feministe.
Biblioteca Județeană "Ovid Densusianu" Hunedoara-Deva 