Maria Callas – o voce pentru eternitate

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat la mijlocul lunii decembrie, la Sala de Lectură o manifestare cultural-educativă desfășurată sub genericul „Maria Callas – Casta Diva”.

Fidelă tradiției de a aduce în fața publicului, în mod deosebit a publicului tânăr, subiecte atractive, care nu se studiază la orele de curs, instituția noastră a organizat această activitate pentru a marca cei 100 de ani care s-au împlinit la 2 decembrie de la nașterea Mariei Callas, considerată cea mai mare artistă lirică a secolului XX, vocea care a fascinat iubitorii de operă din întreaga lume.

Viața și cariera artistică a marii cântărețe au fost prezentate pornind de la anii copilăriei petrecuți la New York, cei ai adolescenței din Grecia de baștină, culminând cu intrarea triumfală pe cele mai mari scene ale teatrelor lirice din lume: Arenele din Verona, Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Covent Garden din Londra, Opera Garnier din Paris și enumerarea poate continua. Au fost punctate marile roluri pe care le-a interpretat Maria Callas în operele celor mai mari compozitori: Rossini și Verdi, Bellini și Puccini, Donizetti și Gounod, iar înșiruirea poate continua. Toate acestea au fost ilustrate cu arii celebre din opere care au pus în lumină calitățile excepționale ale vocii Mariei Callas: timbrul deosebit, acuratețea frazării, eleganța interpretării, întinderea și puritatea sunetului, toate fiind, alături de talentul nativ, rodul unei munci extraordinare.

Gloria artistică a Mariei Callas, neegalată vreodată de o altă cântăreață, a fost pusă alături de viața ei sentimentală zbuciumată și marcată, în realitate, de nefericire. 

Au fost prezentate lucruri interesante despre viața ei, despre munca asiduă pe care a depus-o pentru a ajunge o mare cântăreață, pentru a atinge perfecțiunea fizică și cea vocală, despre rolurile cărora le-a dat viață, despre marile teatre de operă pe ale căror scene a cântat, despre marii ei parteneri de scenă.

Maria Callas artista a fost, însă, om cu bucuriile și necazurile ei, cu trăirile ei puternice, dar mai ales cu iubirea ei devastatoare care i-a marcat cariera, dar și viața.

De-a lungul timpului, au fost scrise cărți despre Maria Callas, s-au făcut filme care au încercat să-i descifreze personalitatea, pe măsură ce trece timpul numele ei devine o legendă, este la fel de îndrăgită și astăzi, la patru decenii de la plecarea ei din această lume.

Viața, dar mai ales cariera Mariei Callas reprezintă un exemplu de luptă pentru a atinge culmile succesului, o dovadă vie că numai munca perseverentă de zi cu zi poate cizela un talent copleșitor.

Înainte de Maria Callas, contemporane cu ea și după ea, au fost și sunt mari cântărețe de operă, multe dintre ele excepționale, fermecătoare, cu voci impresionante. Maria Callas, însă, este și va rămâne unică.

Am organizat această prezentare cu speranța că publicul tânăr va fi atras de muzica de operă, va căuta să se documenteze și va dori să-și facă o cultură muzicală atât de necesară pentru educația estetică.

Ca de obicei, la finalul prezentării, celor prezenți în sală li s-au adresat întrebări din subiectul expus, iar cei care au dat răspunsuri corecte au fost răsplătiți cu premii constând în cărți și diplome oferite de Biblioteca Județeană. 

Ioan Sebastian Bara

Mari regizori români la centenar

Prezentarea marilor personalități ale culturii române și universale în cadrul unor manifestări culturale dedicate cu precădere tinerilor a devenit deja o tradiție. Nume celebre din lumea literară, din lumea artei, oameni de știință, istorici, mari sportivi, evenimente memorabile sunt tot atâtea subiecte pe care le facem cunoscute în cadrul unor activități pregătite cu mult profesionalism.

Dintre reprezentanții celei de-a șaptea arte ne-am oprit la centenarul a doi „monștri sacri” ai cinematografiei române. În ziua de 21 septembrie 2023, la Centrul Cultural „Drăgan Muntean” Deva, Sala „Liviu Oros”, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat o interesantă manifestare cultural-educativă desfășurată sub genericul „Mari regizori români: Ion Popescu-Gopo și Liviu Ciulei”. Viața și creația acestor două mari personalități ale cinematografiei, teatrului, artelor vizuale din România, de la a căror naștere s-au împlinit 100 de ani, au fost amplu prezentate pe baza unei minuțioase documentări.

Talent multilateral, regizorul, scenaristul, actorul Liviu Ciulei (1923-2011) este un nume de referință în teatrul și cinematografia din România, creațiile sale regizorale fiind tot atâtea realizări artistice de mare ținută și originalitate. Ca regizor de teatru, a montat pe cele mai mari scene ale țării, în principal în București, piese celebre din repertoriul românesc și universal: O scrisoare pierdută a lui Caragiale, Cum vă place și Furtuna de Shakespeare, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Elisabeta I de Paul Foster, Pescărușul de Cehov, ca să le amintim pe cele mai importante. 

Talentul regizoral uriaș al lui Liviu Ciulei a fost răsplătit cu importante premii: Premiul I la Festivalul de film de la Karlovy Vary în 1960 pentru Valurile Dunării, premiul pentru regie în 1965, la Festivalul de la Cannes, pentru ecranizarea romanului Pădurea spânzuraților, în care a apărut și ca actor, alăturii de celebri actori români Victor Rebengiuc, Anna Szeles, Gina Patrichi, Mariana Mihuț. 

Liviu Ciulei a fost apreciat și în afara granițelor țării, creațiile sale regizorale din Statele Unite bucurându-se de un mare succes. 

Al doilea mare regizor comemorat la 100 de ani de la naștere, Ion Popescu-Gopo, are un loc cu totul special în cinematografia românească, în arta filmului de animație.

Devenit celebru prin al său „omuleț”, eroul filmului de animație Scurtă istorie, creionat din linii simple, dar expresive, Ion Popescu-Gopo a adus un suflu nou, modern atât în filmul de animație, cât și în cel cu actori unde a ecranizat în special basme românești (Fata moșului și fata babei, Povestea lui Harap Alb etc.)  

Pentru Scurtă istorie a fost distins, în  anul 1957, la Festivalul de la Cannes cu Palme d’Or, iar pentru alte pelicule a primit premii în Germania, S. U. A., Franța, Cehoslovacia.

Portretele celor două mari personalități ale filmului și teatrului românesc au fost detaliat prezentate publicului, imaginile fiind veritabile povești ale vieții și creației celor doi artiști. Moștenirea lor artistică trebuie cunoscută în special de către tineri, iar manifestarea noastră credem că a reușit să le stârnească interesul și curiozitatea.

În finalul prezentării, celor prezenți în sală li s-au adresat întrebări din subiectul urmărit, iar cei care au răspuns corect au fost răsplătiți cu frumoase premii constând în diplome și cărți oferite de biblioteca județeană.  

Ioan Sebastian BARA

Centenar Monica Lovinescu

La început de martie, când se sărbătorește Ziua Internațională a Femeii, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, organizează de ani buni o manifestare specială dedicată unei personalități feminine de anvergură.

Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la nașterea scriitoarei Monica Lovinescu, iar biblioteca județeană a făcut o amplă prezentare a profilului literar, jurnalistic și moral al acestei remarcabile intelectuale care a strălucit în domeniul criticii literare, al memorialisticii, al traducerilor, un nume care a marcat puternic literatura română în a doua jumătate a secolului XX.

În ziua de 2 martie 2023, Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva a găzduit manifestarea cultural-educativă dedicate acestei mari personalități a culturii române.

Născută acum un secol, la 19 noiembrie 1923, ca fiică a ilustrului critic literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a devenit o intelectuală de mare ținută, cu o cultură vastă, puternic conectată la viața literară din Bucureștiul interbelic, apropiată de scriitorii epocii, de cei care frecventau cenaclul literar Sburătorul al tatălui său. În anii copilăriei și ai adolescenței a avut marele privilegiu de a-i cunoaște pe marii scriitori români care frecventau celebrul cenaclu, astfel că a fost apropiată de lumea literară din care făceau parte Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu și mulți alții. Este firesc că, educată într-un asemenea mediu, în proximitatea elitei literare românești interbelice, Monica Lovinescu și-a format un gust elevat pentru literatura de bună calitate, a devenit și ea scriitoare și, mai ales, a analizat sute de creații literare românești pe care le-a transmis în România pe calea undelor.  

Schimbarea de regim de după 1945 a determinat-o să părăsească România, să se stabilească la Paris, dar a rămas puternic conectată la tot ceea ce se petrecea în România comunistă.

Nu a cedat presiunilor regimului de la București care încerca să o oblige să revină în țară, nu a cedat nici atunci când mama ei, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, a fost arestată, maltratată, lipsită de asistență medicală și lăsată să moară în condiții greu de descris. Această suferință a marcat-o pe Monica Lovinescu pentru toată viața. După pierderea mamei, începând cu anul 1962, a realizat emisiuni la postul de radio Europa Liberă unde vreme de peste 40 de ani a susținut rubricile literare, dar nu numai, intitulate „Teze și antiteze la Paris” și „Actualitatea culturală românească”. Pe undele scurte ale acestui post de radio, Monica Lovinescu a devenit o emblemă a libertății de gândire, o conștiință care a refuzat orice compromis și a devenit un model pentru scriitorii români, pentru intelectualii obligați să trăiască într-un regim opresiv. Mulți își mai amintesc că înainte de 1990, postul de radio Europa Liberă se asculta pe ascuns, cu frica de a nu avea neplăceri din partea Securității. Pe lângă emisiunile de analiză politică, emisiunile literare ale Monicăi Lovinescu deveniseră un adevărat reper pentru scriitorii din România, datorită competenței și rigurozității cu care erau analizate cărțile acestora. Astfel, Monica Lovinescu devenise VOCEA care în fiecare săptămână ne trimitea la noi lecturi, cu adevărat valoroase, ne ghida cu discreție, imperceptibil, dar definitiv, știam ce trebuie să citim, cum trebuie să citim, să decodăm dacă era cazul, cu ce cheie, în ce grilă. Nu în ultimul rând, Monica Lovinescu s-a dovedit a fi o excelentă analistă a tabloului politic și cultural din România, din Franța, din întreaga Europă postbelică. Pentru români, pentru lumea literară din România, atitudinea Monică Lovinescu a fost un impecabil model de urmat, astfel că ea devenise o adevărată instituție a literelor românești și, așa cum a observat criticul Alex. Ștefănescu, a fost „un fel de curte supremă de justiție a literaturii române”.

Biografia, activitatea din România înainte de exil, activitatea ei literară la Paris, emisiunile de la Europa Liberă, revenirea în țară după 1990, cărțile pe care le-a scris și multe alte informații legate de Monica Lovinescu au fost pe larg prezentate, astfel încât cei tineri, care poate au auzit acum pentru prima oară numele ei, au avut prilejul să cunoască o personalitate complexă care ocupă un loc special în cultura română.

La finalul manifestării, ce de obicei, publicului i-au fost adresate întrebări legate de tema prezentată, iar cei care au oferit răspunsul corect au fost răsplătiți cu premii constând în cărți și diplome oferite de biblioteca județeană.

Ioan Sebastian Bara

Centenarul unui mare scriitor: Marin Preda

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, organizează activități culturale menite să îmbogățească cunoștințele participanților din diverse domenii, activități dedicate unor personalități ilustre din țară și din lume. Facem acest lucru mai ales pentru a oferi tinerilor noi informații care să le întregească pe cele deja primite la orele de la școală.

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva a dedicat o activitate culturală specială împlinirii a o sută de ani de la nașterea, la 5 august 1922, a marelui prozator român Marin Preda.

Unul dintre cei mai importanți scriitori români din a doua jumătate a secolului XX, Marin Preda a fost o personalitate marcantă a vieții noastre literare pe care a îmbogățit-o cu creații remarcabile, romane apreciate atât de criticii literari, cât și de către cititori.

Marin Preda face parte dintr-un șir impresionant de scriitori care s-au născut în sate din Câmpia Română, în Teleorman, colț de Românie de care toți au fost legați sufletește: Gala Galaction, Constantin Noica, Miron Radu Paraschivescu, Zaharia Stancu fiind cei mai prestigioși.   

Prezentarea purtând titlul „Povestea unui scriitor. Marin Preda” a evocat și detaliat toate marile momente care au marcat biografia celui cu care „timpul n-a mai avut răbdare” și a părăsit mult prea repede această lume.

Parcursul scriitoricesc al lui Marin Preda a fost urmărit de la debutul publicistic, în 1942, cu schița Pîrlitu’ în ziarul „Timpul” și, apoi, cu debutul editorial, în 1948, cu volumul de schițe și povestiri Întâlnirea din pământuri,momente care anunțau deja prozatorul viguros care va deveni unul dintre cei mai importanți scriitori români din secolul XX. Apariția romanului Moromeții, în anul 1955, reprezintă un punct de inflexiune în dezvoltarea romanului românesc modern, roman urmat de celelalte scrieri care întregesc opera acestui mare prozator. Cuvintele criticului Eugen Simion sunt revelatoare în definirea profilului literar al scriitorului: „Marin Preda nu poate fi conceput fără Moromeții, Risipitorii, Imposibila întoarcere, Marele singuratic etc. Și, de la un punct al biografiei lui, el începe să fie creat, ca individ social, de aceste puternice scrieri.”

Într-adevăr, Marin Preda nu înseamnă doar Moromeții. Marin Preda înseamnă nuvelele cu care a debutat în anii de după cel de-Al Doilea Război Mondial, Marin Preda înseamnă și romanele ce au urmat Moromeților, Marin Preda înseamnă și Delirul, romanul care a dat naștere unei puternice emoții în rândul cititorilor și a stârnit nemulțumirea sovieticilor din cauza curajului cu care Marin Preda a abordat un subiect de maximă sensibilitate, Marin Preda înseamnă și ultimul său roman, Cel mai iubit dintre pământeni, o critică severă a totalitarismului românesc pe care prozatorul l-a cunoscut atât de bine, Marin Preda înseamnă și confesiunea de o sinceritate totală din Viața ca o pradă.

Pe scurt, Marin Preda înseamnă un prozator de uriaș talent, un prozator hrănit din opera marilor romancieri clasici francezi și ruși, Balzac și Dostoievski, cum însuși mărturisește.

Marin Preda înseamnă și directorul Editurii Cartea Românească, editură cu un înalt nivel al exigenței, foarte atentă la promovarea talentelor adevărate.

Dar, deloc în ultimul rând, Marin Preda înseamnă omul, cu suișurile și coborâșurile lui, un om care a iubit, a fost iubit, a suferit, a luptat cu piedici rigide care îi îngrădeau exprimarea liberă pentru care, cum însuși a mărturisit, era în stare să-și dea viața.

Toate acestea au fost prezentate pe larg, cei aflați în sală au fost foarte atenți, astfel că, la sfârșitul prezentării, când li s-au adresat întrebările din materialul urmărit, cei care au răspuns corect au fost recompensați cu premii constând în cărți și diplome oferite de biblioteca județeană.

Ioan Sebastian Bara

Centenarul criticilor

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a continuat seria de evenimente dedicate marilor personalități culturale printr-o interesantă prezentare organizată la sfârșitul lunii septembrie la Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” din Deva.

În fața elevilor au fost prezentate personalitățile a trei mari critici literari români care au marcat viața literară românească în ultimele decenii: Ovid S. Crohmălniceanu, Adrian Marino și Ion Negoițescu. Toți trei sunt născuți în anul 1921 și, de aceea, prezentarea s-a desfășurat sub genericul „Centenarul criticilor”. 

În continuarea pleiadei de critici și istorici literari de talia unor Garabet Ibrăileanu, George Călinescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu sau Pompiliu Constantinescu, cele trei personalități prezentate întregesc tradiția școlii românești de critică și istorie literară.

Fiecare dintre cei trei a lăsat o puternică amprentă în viața literară românească, fiecare ne-a lăsat moștenire opere de importanță capitală pentru oricine dorește să cunoască istoria literaturii române, să aprofundeze creația unor mari scriitori români, să citească mărturii despre viața literară românească din perioada postbelică. Astfel, „Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale” a lui Ovid S. Crohmălniceanu, „Istoria literaturii române (1800-1945)” a lui Ion Negoițescu sau „Biografia ideii de literatură” în șapte volume a lui Adrian Marino sunt doar câteva exemple care susțin afirmația potrivit căreia moștenirea spirituală a celor trei critici și istorici literari comemorați este covârșitoare. 

• 

• 

• 

Toți au lăsat moștenire exegeze de critică și istorie literară, memorii, corespondență, texte literare, lucrări a căror studiere permite cunoașterea mai aprofundată a literaturii române. Trebuie remarcat excelentul studiu al lui Ion Negoițescu intitulat „Poezia lui Eminescu”, apărut în anul 1968, an de relativă desprindere a culturii române de încorsetările dogmatismului. În același context, a apărut și ampla biografie a lui Alexandru Macedonski scrisă de Adrian Marino, lucrare publicată după ispășirea unor lungi ani de detenție și domiciliu obligatoriu. Pe cu totul alte coordonate, dar nu mai puțin meritoriu, s-a desfășurat și activitatea lui Ovid S. Crohmălniceanu care, pe lângă calitatea de critic și istoric literar, a condus vreme de două decenii și cenaclul literar Junimea unde s-au afirmat tineri scriitori deveniți acum recunoscuți ca scriitorii „optzeciști”. 

A fost prezentată pe larg viața, principalele repere biografice ale celor trei mari umaniști români, fiecare dintre ei fiind autorul unui consistent volum de memorii: „Straja dragonilor” a lui Ion Negoițescu, „Viața unui om singur” a lui Adrian Marino și „Amintiri deghizate” a lui Ovid S. Crohmălniceanu.  

La sfârșitul expunerii au fost adresate întrebări din subiectul prezentat, cei care au răspuns corect fiind răsplătiți cu premii constând în cărți și diplome oferite de Biblioteca Județeană. 

Ioan Sebastian Bara