Un roman cât o istorie

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat, la sfârșitul lunii noiembrie 2019, un eveniment cultural deosebit: lansarea volumului intitulat „Birtul parcului”, semnat de Mihai Petre, cunoscut scriitor și dascăl de limba și literatura română.

Reputat profesor de limba și literatura română, doctor în filologie din anul 1983, Mihai Petre este autorul a numeroase studii și cărți de specialitate având ca temă toponimia românească și hunedoreană, studii de lingvistică generală și aplicată, publicate în reviste de profil și foarte apreciate de către specialiști.

După aceste cărți și studii de specialitate pe care le-a publicat în calitate de filolog, Mihai Petre ne demonstrează cu fiecare roman pe care l-a lansat în ultimii ani că este și un prozator de talent, un scriitor dăruit cu un fin simț al observației, care reușește să capteze interesul cititorilor, interesul unui public educat și avizat. Titluri precum „Cretă color”, descriind viața și atmosfera școlii românești, „Corvin Caffé – pseudoroman cu un oltean de… Hunedoara”, „Tăieri în alb”, inspirat de experiența sa de profesor la Liceul Sanitar din Hunedoara, sunt tot atâtea mărturii ale unui talent viguros, sunt cărțile unui prozator care merită un loc de cinste în pleiada scriitorilor români.

Cei care vor citi romanul „Birtul parcului” vor fi martorii unor evenimente și întâmplări dintr-o perioadă complicată și dureroasă din istoria recentă a României: anii ultimului război, frământările pline de suferință din perioada postbelică, impactul pe care l-a avut instalarea comunismului asupra unor oameni simpli din Oltenia, felul în care eroii acestei cărți au resimțit uriașele mutații politice la care erau martori și enormele compromisuri pe care unii au fost nevoiți să le facă.

Lectura cărții este o adevărată plăcere, pasajele de dialog, de oralitate sunt preponderente și ele dovedesc perfecta stăpânire de către autor a dialectului oltenesc, fiecare inflexiune având rădăcina în universul sufletesc al eroilor pe care Mihai Petre îi zugrăvește cu un talent de mare maestru ce ne duce cu gândul la Marin Preda, Zaharia Stancu sau D. R. Popescu.

Romanul atrage și prin caracterul veridic al unor pagini în care autorul a inserat zeci de documente luate din arhivele vremii, documente referitoare la evenimentele dureroase ale începutului deceniului al șaselea: naționalizarea, colectivizarea, exproprierile.

De asemenea, cunoaștem în amănunțime viața Hunedoarei, a Combinatului Siderurgic, în primii ani ai socialismului, din pagini caracterizate printr-un realism impresionant.

Toate acestea sunt tot atâtea argumente, toate acestea sunt o pledoarie pentru lectura acestei cărți pe care Mihai Petre a scris-o parcă cu pana înmuiată în suflet pentru că eroii cărții îi sunt cunoscuți, le-a înțeles trăirile și dramele, le-a așternut între copertele acestui roman.

I-am invitat pe cei care au fost prezenți la lansare să citească acest roman și l-am felicitat din toată inima pe dascălul și prozatorul Mihai Petre, pe care îl așteptăm de fiecare dată cu noi cărți pe care suntem onorați să le lansăm așa cum se cuvine.

La final, îndrăgitul dascăl a oferit autografe publicului prezent.

Ioan Sebastian Bara

 

 

Daniel Marian, noi incursiuni în lumea poeziei

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat în ziua de 14 iunie 2019, la Sala de Lectură a instituției, o întâlnire cu jurnalistul și poetul Daniel Marian care, cu acest prilej, și-a lansat cinci volume de versuri: Recunoașteri reflexe realminteri (Editura Inspirescu, Satu Mare, 2019), Primejdiile de la iubirile-ncoace (Kaitangata, New Zealand, 2019), Șampanie cu veverițe (Kaitangata, New Zealand, 2019), Prispaș în cartierul cu șoapte (Kaitangata, New Zealand, 2019) și Parfum de viață, esențe tari (Deva, 2019).

Daniel Marian face parte din acea generație de poeți hunedoreni care vin în urma poeților Iv Martinovici, Mariana Pândaru, Paulina Popa, Eugen Evu, Ioan Evu. Absolvent al Colegiului Național „Decebal” din Deva, Daniel Marian s-a afirmat în peisajul poetic hunedorean după anul 1990, când a început să desfășoare o bogată activitate jurnalistică la diverse publicații.

Daniel Marian este o prezență remarcabilă în peisajul poetic al județului nostru, creațiile sale lirice au trecut de mult granițele județului și cine va fi curios să-i parcurgă biografia va avea plăcuta surpriză să vadă că poezii semnate de el se găsesc în paginile unor prestigioase reviste de cultură din Statele Unite, Canada, Irlanda, Albania.

Publicistica i-a cedat locul creației lirice, poezia a învins și, din anul 2011 încoace, când i-a apărut volumul de poezii intitulat Căpiţă de fluturi, îngerii mei, continuă să publice cu consecvență volume și plachete de versuri al căror număr a trecut de 40. Fiecare volum de versuri a completat profilul liric al lui Daniel Marian și, toate împreună, formează un corpus poetic impresionant.

Cele cinci volume de poezie pe care am avut bucuria să le lansăm compun un tot unitar, un tot care pune în lumină aceleași trăiri profunde, transpuse în limbaj liric de o mare modernitate.

Prefațatorul unora dintre aceste volume, Daniel Luca, observă foarte bine faptul că „Daniel Marian inovează la nivel de limbaj prin felul său abrupt, chiar ilogic de multe ori, de a scrie, însă fără a altera în vreun fel mesajul transmis; altfel spus, poate să fie coșul cât de strâmb, fumul iese drept…”

Într-adevăr, limbajul poetic folosit de Daniel Marian ne surprinde prin noutate, prin notele de suprarealism, prin măiestria cu care face asocierile de cuvinte într-o frumoasă limbă română, toate acestea subsumându-se unicului scop, acela de a pătrunde în sufletul cititorului, de a capta și de a convinge iubitorii de poezie de prezența harului poetic.

În final, i-am mulțumit lui Daniel Marian pentru acest nou ciclu de volume, i-am dorit să rămână același poet sensibil, același „ucenic la cuvinte” pe care îl știm și pe care îl apreciem.

La final autorul a oferit autografe doritorilor.

Ioan Sebastian Bara

Întâlnire peste timp

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat în ziua de 5 iunie 2019, la Sala de Lectură a instituției, un eveniment cultural deosebit: lansarea romanului „Pământul tuturor faptelor”, operă postumă a regretatului scriitor Valeriu Bârgău, și a cărții „Interviuri fără frontiere”, a cărei autoare este poeta și editoarea Mariana Pândaru Bârgău. Ambele cărți au văzut lumina tiparului la Editura Călăuza v.b din Deva, editură înființată de soții Valeriu Bârgău și Mariana Pândaru.

Valeriu Bârgău a fost unul dintre cei mai importanți scriitori hunedoreni, apreciat de întreaga comunitate literară din România pentru creația sa poetică, pentru cărțile de reportaje, pentru activitatea gazetărească etc. A fost o personalitate care și-a pus amprenta pe viața culturală a județului Hunedoara atât înainte, cât și după 1989. A avut-o alături pe poeta Mariana Pândaru, cei doi soți fiind adevărați animatori ai vieții literare din județul Hunedoara. În timpul vieții, Valeriu Bârgău a publicat 14 volume de poezie, proză și interviuri, iar postum i-au apărut șapte volume, prin grija poetei Mariana Pândaru, inclusiv volumul lansat acum. De asemenea, a scris peste 2.000 de articole, cronici literare, recenzii, critică şi istorie literară, articole de întâmpinare literară.

Memoria lui Valeriu Bârgău, plecat mult prea devreme dintre noi, este păstrată de poeta Mariana Pândaru, precum și de toți cei care au avut prilejul să-l cunoască și să-i fie aproape.

Romanul „Pământul tuturor faptelor” este cel de-al treilea roman scris de Valeriu Bârgău, după „Utopia profesorului Dunca” (în colaborare cu Neculai Chirica), în 1986, și „Semne particulare”, în 1988. Printre manuscrisele rămase de la Valeriu Bârgău, soția sa a mai descoperit alte cinci romane pe care va încerca să le publice în viitor.

Romanul lui Valeriu Bârgău este scris într-o manieră modernă, cu personaje limpede conturate, ale căror destine interferează, poveștile lor de viață fiind foarte bine conduse de autor. Atmosfera de șantier, unde se petrece acțiunea, este redată cu un puternic simț al realității, cu dialoguri firești, care subliniază perfect caracterele personajelor, trăirile lor lăuntrice. Lectura este captivantă, la final cititorul rămâne cu imaginea caleidoscopică a unei lumi în care gravitează personaje ale căror traiectorii de viață se împletesc, se despart pentru a se întâlni din nou.

Pe Valeriu Bârgău îl vom afla și în cea de-a doua carte lansată, „Interviuri fără frontiere” a cărei autoare este poeta și editoarea Mariana Pândaru. Dintre cele peste 70 de interviuri din carte realizate, de-a lungul timpului, de către autoare cu personalități de marcă din diferite domenii, unul dintre primele este cel luat tânărului pe atunci Valeriu Bârgău, în anul 1980.

Stăpânind perfect arta dialogului, tehnica interviului, Mariana Pândaru ne face cunoștință cu nume ilustre ale literaturii, artei, politicii etc. Cu ajutorul ei, pătrundem în intimitatea gândurilor unor personalități precum Mircea Ciobanu, Mircea Sântimbreanu, Monica Lovinescu, Doina Uricariu, Liviu Ioan Stoiciu,  Ioan și Eugen Evu, Ion Cârjoi, Ioan Şeu, Mircea Bâtcă etc., ca să numesc doar o mică parte din pleiada de figuri ilustre care și-au deschis sufletul în fața Marianei Pândaru. Cititorii vor putea observa delicatețea și căldura cu care poeta se adresează interlocutorilor ei, astfel că la finele fiecărui interviu ni se conturează profilul fiecărei personalități. Este o carte pe care Mariana Pândaru o prețuiește foarte mult pentru că a avut privilegiul de a cunoaște nume mari ale culturii române și a dorit să împărtășească și cititorilor ei bucuria pe care i-a adus-o fiecare discuție.

Din prefața volumului, semnată de Maria Daniela Pănăzan, aflăm că „citind despre ceilalți, te regăsești pe tine, te întorci înspre tine, te întâlnești cu tine însuți. (…) Și ce poate fi mai frumos decât să citești frânturi mărturisite de viață în care te vezi pe tine ca într-o oglindă, care te îndreaptă înspre bucuria de a fi tu însuți în cartea de istorie a lumii?”

A fost un eveniment emoționant, o retrăire a timpului în care scriitorul Valeriu Bârgău era printre noi, iar acum, prin grija și afecțiunea poetei Mariana Pândaru, am avut puternica impresie că nu ne-a părăsit niciodată.

La final, Mariana Pândaru a oferit doritorilor autografe.

Ioan Sebastian Bara

La aniversarea scriitorului Miron Țic

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat în ziua de 23 mai 2019, la Sala de Lectură, un eveniment cultural deosebit: întâlnirea cu scriitorul Miron Țic care a împlinit 80 de ani de viață. Cu acest prilej, scriitorul și-a lansat volumul de poezii intitulat „Visul din iarbă”, apărut la Editura Amanda Edit din București.

Miron Țic, personalitate de frunte a literaturii hunedorene, s-a născut la 22 mai 1939, în satul Boz, comuna Brănişca. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba Iulia-Hunedoara, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala Deva. Este cetăţean de onoare al localităţilor Brănişca şi Ilia.

De-a lungul timpului, a publicat poezie și proză în numeroase reviste literare ca: „Luceafărul”, „România literară”, „Vatra”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Astra” (Braşov), „Tribuna” (Cluj), „Orizont” (Timişoara), „Transilvania” (Sibiu), „Ritmuri hunedorene”, „Constelaţia Dragonului”, „Ardealul literar şi artistic”, „Cuvântul liber”, „Călăuza” etc.

Miron Țic a publicat peste 20 de volume de poezie, proză, memorialistică, toate bucurându-se de aprecierea iubitorilor de literatură, a criticii literare și a confraților de breaslă. Pentru un scriitor, nu poate fi bucurie mai mare.

Volumul de poezii „Visul din iarbă” cuprinde un număr de 80 de poezii, număr egal cu anii pe care Miron Țic i-a împlinit în acest an. Sunt poezii pline de sensibilitate, care pun încă o dată în lumină calitățile de poet ale lui Miron Țic, un poet cu un profil liric bine conturat, cu un registru expresiv bogat și original.

A fost o bucurie deosebită pentru noi să-l avem alături pe scriitorul Miron Țic. Publicul numeros care a umplut sala a fost o dovadă grăitoare a aprecierii de care se bucură venerabilul scriitor.

I-am adresat, din adâncul sufletului, urarea de „La mulți ani!”, cu bucurie, cu cât mai multe reușite și în continuare.

De-a lungul timpului, Miron Țic a devenit un nume de rezonanță a literaturii hunedorene, a reușit să se impună în lumea literară prin talentul și harul cu care a fost dăruit de Dumnezeu. Așa cum atât de frumos și-a intitulat un volum de versuri, Miron Țic a dus pe umeri întreaga viață „Dulcea povară a cuvântului”. Este o povară pe care a purtat-o cu iubire, cu permanenta dorință de autoperfecționare, o povară din care s-au născut cele peste 20 de volume de poezie, proză, teatru, memorialistică. A fost, este și va rămâne un permanent ucenic al slovei, un ucenic care a avut drept deviză și versul poetului Alexandru Philippide:

M-atârn de tine, Poezie, / Ca un copil de poala mumii.

Toți cei care îl cunosc și îl apreciază pe Miron Țic știu că el și-a identificat viața întreagă cu poezia, o poezie plină de sensibilitate, așa cum atât de sugestiv spune într-o poezie:

Destinul meu e POEZIA

Floare neuitată, în priviri,

Cuvânt sfânt ce poartă bucuria,

Celor mai calde şi alese amintiri

… Mă închin Ţie, Doamne Sfinte,

În duh şi-n adevăr, mă voi ruga

POEZIA fiindu-mi destinul din cuvinte

Primii fulgi ai iernii, mi-e dor a-i număra.”

Scriitorul Constantin Stancu a reușit să surprindă esența creației poetice a scriitorului: „Miron Țic rămâne în perimetrul poeziei clasice, venind dinspre Lucian Blaga, a poeziei care salvează o mie de ani de tăcere”.

Evenimentul care a fost dedicat scriitorului Miron Țic a fost emoționant, o emoție care a fost prezentă și în public, și s-a oglindit și în privirea și glasul celui sărbătorit. Cei care au luat cuvântul au dat glas respectului, admirației și prețuirii în fața scriitorului Miron Țic, la cele opt decenii care i s-au așternut pe tâmple. Pentru noi, scriitorul Miron Țic este un adevărat model de scriitor, dar și de om care își iubește pământul natal din care își trage seva, un om care poartă în suflet oamenii din satul în care a văzut lumina zilei, satul de pe Valea Mureșului. Este un om cu o profundă iubire de țară, iar acest sentiment trebuie să ne fie exemplu mai ales în aceste timpuri în care nu puțini sunt cei care iau în derâdere patriotismul. Dar noi știm că, atâta vreme cât mai avem lângă noi oameni de ținuta morală a scriitorului Miron Țic, putem privi cu încredere spre viitor.

La final, autorul a oferit autografe doritorilor.

Ioan Sebastian Bara

Centenar I. D. Sîrbu

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat în ziua de 22 mai, la Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, o manifestare cultural-educativă sub genericul „Centenar I. D. Sîrbu”.

Așa cum ne-am obișnuit prietenii care participă la activitățile cultural-educative ale Bibliotecii Județene, și de această dată am pregătit o prezentare captivantă, menită să îmbogățească bagajul cultural al elevilor.

Tinerii au avut prilejul să cunoască o personalitate cu care cultura hunedoreană se mândrește, un scriitor care a știut să-și păstreze demnitatea în anii duri ai totalitarismului. Au fost prezentate viața și creația scriitorului, dramaturgului, filosofului Ion Dezideriu Sîrbu.

Anul acesta, la 28 iunie, se împlinesc o sută de ani de la nașterea scriitorului Ion Dezideriu Sîrbu, unul dintre cei mai importanți intelectuali care s-au opus regimului totalitar și a avut până în ultima clipă a vieții o conduită morală demnă. Ion D. Sîrbu s-a născut în urmă cu un secol la Petrila, într-o familie de mineri. Primii patru ani de liceu i-a urmat la Petroșani, iar Bacalaureatul l-a dat în 1939, la Deva. Au urmat ani grei de front după care s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie la Cluj, care din anul 1940 funcționa la Sibiu. Aici l-a avut ca profesor şi mentor pe Lucian Blaga. În perioada studenţiei a făcut parte din Cercul Literar de la Sibiu, alături de alte viitoare mari personalităţi ale literaturii române: Şt. Augustin Doinaş, I. Negoiţescu, Radu Stanca, Eta Boeriu, Nicolae Balotă, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruş etc.

În martie 1945, I. D. Sîrbu este licențiat magna cum laude în Filosofia Culturii, cu teza De la arhetipurile lui C. G. Jung, la categoriile abisale ale lui Lucian Blaga. Îşi dă doctoratul cu teza Funcţia epistemologică a metaforei (1947). A fost conferenţiar de istoria literaturii dramatice la Conservatorul de Artă Dramatică din Cluj (1947); conferenţiar de istoria artelor la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj (1948-1950). După instaurarea regimului comunist, este înlăturat în mod abuziv din învăţământul superior și a lucrat ca învăţător la Baia de Arieş (1950), profesor de liceu la Cluj (1951-1955), secretar de redacţie al revistei „Teatru” (din 1955).

Debutul literar al lui I. D. Sîrbu s-a produs cu nuvela Duminica, în revista „Curţile dorului”, condusă de Lucian Blaga. În anul 1957 a fost arestat sub pretextul „omisiune de denunţ”, întrucât  a refuzat să-l denunţe pe Lucian Blaga, persecutat în acea perioadă. A fost condamnat la opt ani de închisoare pe care   i-a petrecut la București, Jilava și Gherla, în lagărele de muncă forțată Salcia, Giurgeni și Periprava, în condiții inumane. Este eliberat în anul 1963, dar nu mai e primit în învăţământ, astfel că va lucra ca vagonetar la Mina Petrila, apoi şef de producţie la Teatrul din Petroşani. În 1964 se stabileşte la Craiova, cu domiciliul supravegheat, până în anul 1989, când, la 17 septembrie, se stinge din viaţă.

Scriitorul I. D. Sîrbu a trăit cu demnitate, în ciuda suferinței, a permanentei supravegheri de către Securitate, în ciuda faptului că din 1957 până în ultima clipă a vieții a fost urmărit și persecutat de un stat opresiv. Așa cum cu o ironie amară a spus, I. D. Sîrbu a fost „multilateral traumatizat”.

Pe lângă cărțile scrise înainte de 1989, I. D. Sîrbu a avut o bogată literatură de sertar care a putut fi publicată doar după 1989: romanul Adio, Europa! și Jurnalul unui jurnalist fără jurnal. Opera postumă cuprinde volumele: Traversarea cortinei (1994), Lupul şi catedrala (1995), Scrisori către bunul Dumnezeu (1996), precum şi alte şapte volume apărute la Editura Fundaţiei Culturale „I. D. Sîrbu”, cuprinzând publicistica, sub îngrijirea lui Dumitru Velea.

Sunt demne de remarcat dovezile de apreciere, chiar și postume, pentru personalitatea lui I. D. Sîrbu: teatrul din Petroșani îi poartă numele, a fost declarat cetățean de onoare al orașului său natal, Petrila, și al municipiului Petroșani. La Petrila, o școală îi poartă numele, a fost amenajată Casa Memorială „I. D. Sîrbu”, toate acestea vădesc prețuirea de care se bucură, peste timp, acest mare intelectual hunedorean cu care cultura română se mândrește.

Cu siguranță, cei care au urmărit prezentarea, amplă și bine documentată, au înțeles ce înseamnă ținuta etică, ce înseamnă viața trăită cu demnitate, în ciuda tuturor încercărilor, unele de o cruzime incredibilă. Așa cum singur a mărturisit I. D. Sîrbu, în viață trebuie:

„să înveți ce înseamnă să nu-ți fie frică nici de imensitatea fluviului și nici de înălțimea muntelui.

Sunt cuvinte care e bine  ca, mai ales tinerii, să le adopte drept model.

Ca de obicei, la final, celor prezenți le-au fost adresate întrebări, cei care au oferit răspunsuri corecte au fost răsplătiți cu premii constând în diplome și cărți oferite de Biblioteca Județeană.

Ioan Sebastian Bara

Dumitru Tâlvescu, scriitorul mereu tânăr

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat, în ziua de 9 mai 2019, un eveniment cultural deosebit dedicat scriitorului Dumitru Tâlvescu la împlinirea a 65 de ani. Cu acest prilej, Biblioteca Județeană i-a dăruit biobibliografia intitulată „Dumitru Tâlvescu, un nostalgic printre zile”.

Ne-a făcut o mare plăcere să-i urăm și să-i cântăm „La mulți ani!” împreună cu Corala „Sargeția”, sub bagheta dirijorului Nicolae Icobescu, care pe parcursul evenimentului a susținut și un moment muzical.

În semn de prețuire și recunoștință, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva i-a acordat scriitorului Dumitru Tâlvescu o Diplomă de Excelență pentru contribuția valoroasă adusă literaturii și culturii hunedorene.

A devenit o frumoasă tradiție a bibliotecii noastre de a oferi dovezi de prețuire pentru personalitățile hunedorene care ne fac cinste.

Biobibliografia pe care am adus-o în atenția publicului este dedicată aniversării celor 65 de ani ai scriitorului Dumitru Tâlvescu, prezență activă în viața literară hunedoreană, prieten al bibliotecii noastre și nelipsit de la activitățile culturale pe care le organizăm.

Originar din orașul Târgu Jiu, Dumitru Tâlvescu a fost atras de timpuriu de literatură și încă din liceu, ca elev al prestigiosului Colegiu „Tudor Vladimirescu”, a început să scrie versuri și proză în cadrul Cenaclului „Columna”. Consacrarea literară a venit târziu, în anii deplinei maturități, după ce a părăsit activitatea bancară pe care o avusese o viață.

Dumitru Tâlvescu a pășit cu dreptul pe scena literară hunedoreană. Încă de la debutul său editorial, cu volumul „Anul și copiii lui”, iubitorii și cunoscătorii de literatură și-au dat seama că au în față cartea unui scriitor adevărat. Încă de atunci, Dumitru Tâlvescu a vădit un talent remarcabil, o sensibilitate impresionantă și o capacitate de a conferi valoare fiecărui cuvânt. Au urmat poemele din volume ca „Stăpân peste iluzii”, „Observator nedumerit”, „Altfel, poemele”, „Evadarea din mecanic”, „Cornucopia”, „Prosperia” etc. Toate vădesc un talent din ce în ce mai viguros, o voce lirică tot mai personală, mai originală.

Dar poetul Dumitru Tâlvescu a demonstrat că nici domeniul epic, al prozei, nu-i este străin și debutul în acest gen a fost strălucitor, romanul „Gisella”, apărut în 2011 și reeditat în 2015, aducându-ne în față un prozator de mare respirație, cu un registru epic amplu, cu arta mânuirii acțiunii, cu personaje vii, autentice, bine conturate. Aceeași impresie a produs-o romanul „Carul cu aur”, roman cu o acțiune captivantă, dinamică, bine dozată.

De asemenea, a colaborat și colaborează la importante reviste literare din țară și din străinătate (Canada, Elveția, Macedonia, SUA).

Despre creația sa literară au scris personalități importante din literatura hunedoreană și națională: de la Paulina Popa și Dumitru Hurubă la Ion Popescu Brădiceni, Ladislau Daradics și Gheorghe Grigurcu, pentru a aminti doar câțiva.

De la un volum la altul, talentul lui Dumitru Tâlvescu se consolidează, primește noi valențe, devine tot mai atractiv pentru cei care îi citesc cărțile.

Meritele lui Dumitru Tâlvescu pe plan literar sunt incontestabile, iar această biobibliografie este, putem spune, documentul care legitimează întreaga sa activitate scriitoricească.

Nu e deloc întâmplător că Dumitru Tâlvescu scrie, creează, visează sub semnul geniului lui Constantin Brâncuși pe care îl are drept model și mentor spiritual. Este un scriitor cu sufletul mereu tânăr, cu icoana copilăriei veșnic în inimă, așa cum a învățat de la marele sculptor român:

Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă.

Iar Dumitru Tâlvescu trăiește cu adevărat, trăiește prin cuvânt și pentru cuvânt, trăiește pentru a ne bucura pe noi cu cărțile sale pline de sensibilitate, scrise cu talent și dăruire. Pentru acest lucru îi mulțumim și îi dorim ani mulți, ca să ne poată dărui încă alte și alte cărți la fel de valoroase.

Seara s-a încheiat cu un minunat recital folcloric susținut de îndrăgita artistă Mariana Anghel care, după cuvinte calde de felicitare adresate sărbătoritului, a încântat publicul cu frumoase cântece de pe Valea Streiului, cântece care de-a lungul a peste 30 de ani i-au adus atât de multe succese și au făcut să fie îndrăgită de mii de români.

Ioan Sebastian Bara

O monografie mult așteptată

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara și în parteneriat cu Primăria Comunei Lelese, a organizat în ziua de 4 mai 2019, la Căminul Cultural din comuna Lelese, lansarea volumului intitulat „Comuna Lelese: monografie” scris de etnologul Rusalin Ișfănoni și apărut în anul 2018 la Editura Călăuza v.b. din Deva.

Biblioteca Județeană salută fiecare nouă monografie a unei localități hunedorene, pentru că fiecare astfel de lucrare devine o sursă importantă de cunoaștere a localității și face parte din corpusul de documente care cuprinde informații valoroase despre județul nostru.

Apariția acestui amplu și documentat volum, în excelente condiții grafice, a fost posibilă grație sprijinului generos oferit de Consiliul Județean Hunedoara, instituție care înțelege pe deplin rolul și importanța unor astfel de lucrări.

Autorul monografiei, etnologul Rusalin Ișfănoni, este bine cunoscut specialiștilor în domeniu și publicului larg. Este personalitatea care și-a dedicat întreaga viață studierii și popularizării impresionantului tezaur de spiritualitate din satele Ținutului Pădurenilor.

Fiu al acestor locuri, născut în satul Dăbâca, comuna Toplița, în urmă cu 75 de ani, Rusalin Ișfănoni cunoaște în cele mai mici detalii istoria acestui străvechi ținut românesc, cunoaște oamenii locului, ocupațiile lor, obiceiurile, modul în care marchează marile evenimente ale vieții, știe istoria fiecărui sat pădurenesc. De aceea, lucrările pe care le-a dedicat acestui ținut au o importanță sporită de faptul că ele sunt scrise de un om al locului, un pădurean care este dedicat trup și suflet acestor oameni și acestor locuri.

Monografia comunei Lelese este o dovadă în acest sens. Scrisă pe baza unui imens material documentar, dar bazându-se și pe cunoașterea nemijlocită a vieții de zi cu zi a pădurenilor, cu bucuriile și grijile lor, cu sărbătorile și muncile specifice fiecărui anotimp, Rusalin Ișfănoni a dăruit comunei Lelese un excepțional dar, îndelung așteptat.

Structurată pe 13 capitole, consistente și bogate în informații, monografia face o minuțioasă trecere în revistă a comunei Lelese din toate unghiurile: coordonate geografice și istorice; ocupațiile de bază ale sătenilor; populația comunei; particularități lingvistice; coordonate etnografice; obiceiuri populare; îngrijirea sănătății; biserica și viața religioasă; învățământul; manifestări etnofolclorice contemporane; personalități născute în comună; turismul și, în sfârșit, instituțiile comunale. Simpla înșiruire a tematicii fiecărui capitol este o dovadă a faptului că monografia elaborată de etnologul Rusalin Ișfănoni este o lucrare de referință, o lucrare monumentală, de care avea nevoie nu doar comunitatea din Lelese, ci și toți cei care doresc să cunoască în amănunțime universul fascinant al Ținutului Pădurenilor.

Căminul Cultural din Lelese a devenit neîncăpător, zeci de pădureni fiind prezenți la acest moment emoționant, momentul în care comuna lor a primit acest dar minunat, monografia mult așteptată.

Ne exprimăm speranța că vom vedea cât mai curând și alte monografii ale comunelor pădurenești, pentru că fiecare comună este un uriaș depozitar de tradiție, de spiritualitate, de istorie. Toate aceste localități trebuie să fie cunoscute, trebuie să-și pună în valoare întregul tezaur de care dispun, de la tradiții și obiceiuri, la viață economică și spirituală. Niciun efort nu este prea mare dacă trebuie valorificate și puse în lumină tradițiile noastre milenare, cu atât mai mult în ziua de azi când, nu de puține ori, manifestările patriotice sunt minimalizate.

Ioan Sebastian Bara